CU SAU FĂRĂ CRATIMĂ?
ÎN CE SITUAȚII FOLOSIM CORECT CRATIMA

Cratima este semnul ortografic cu cele mai multe funcții din limba română, adesea mai dificil de înțeles de către elevi. Totuși, cu explicații și exemple pe înțelesul lor, copiii vor învăța odată pentru totdeauna cum și când se folosește corect cratima, fapt care le va fi de folos întreaga viață.
UTILIZĂRILE CRATIMEI
1. Are caracter:
– permanent (da-l, s-a dus, ți-l da, du-o etc.)
– accidental (de-abia, de abia; n-am, nu am )
2. Se folosește:
– între cuvinte;
– în interiorul cuvintelor;
– în interiorul unor abrevieri.
3. Leagă:
– cuvinte pronunțate fără pauză;
– unele interjecții identice repetate accidental;
– anumite prefixe pe baza derivatului;
– prefixele: ne- și –re-, prep. de, de la baza cuvântului care începe cu i-, atunci când se produce căderea acestuia;
– componentele compuselor cu un grad mediu de sudură. Ale unor locuțiuni și ale structurilor cu anumite substantive + adjective posesive;
– articolul hotărât enclitic sau desinența de unele cuvinte greu flexionabile;
– formatul final al numerelor ordinale, fracționare, de numeralul cardinal corespunzător scris cu cifre;
– componentele unor abrevieri.
4. Desparte:
– silabele unui cuvânt pronunțat sacadat;
– segmentele unui cuvânt în cazul desparțirii acestuia la capăt de rând.
CRATIMA SE FOLOSEȘTE LA:
a) scrierea cuvintelor compuse: drum-de-fier, floarea-soarelui, argint-viu, Gura-Humorului, Rosiorii-de-Vede
b) scrierea pronumelui personal forma neaccentuata: (ma, mi, te, ti, va, vi, -i, i-, le, li, ne, ni) cand se rosteste impreuna cu alta parte de vorbire (verb, substantiv, adjectiv, adverb etc.)
Acesta poate fi scris:
– inaintea unui cuvant: i-am dat, l-am vazut, te-ai dus, iata-ma etc.
– intercalat: datu-i-ati, ad-o-ncoace, dandu-mi-se, jucatu-v-ati etc.
– la sfarsitul unui cuvant: spune-mi, cheama-i, luand-o, aduceti-va aminte etc.
c) scrierea pronumelui reflexiv ale carui forme sunt identice cu cele ale pronumelui personal cu deosebirea ca actiunea verbului se rasfrange asupra subiectului: (mi (imi), ti (iti) ne, va, ma, te) si forme proprii accentuate: sie, siesi, sine, si ne ac centuate: si, isi, se. Exemple: du-te, incheie-ti, plangandu-si, s-a ivit, se-mpletesc, leganandu-se, ma-ntalnesc, s-aratat, sa-si termine etc.
d) scrierea formelor scurte ale verbului a fi: -s, s-, -i, i-. Exemple: totu-i alb, nu-s silitori, tare-s suparat, s-au dus, gandindu-s-au
e) scrierea formelor inversate ale timpurilor compuse: plecat-au de dimineata, pleca-vom toti, duce-m-as si eu
f) contopirea intr-o silaba a doua cuvinte dintre care:
– pronume personal + pronume personal: Ea-i spune mamei sale.
– pronume demonstrativ + pronume personal: Aceasta-mi place.
– pronume interogativ + pronume personal: Cine-mi spune adevarul?
– pronume nehotarat + verb: Toate-s corecte.
– adverb + pronume personal: Unde-l duc?
– Prepozitie + articol nehotarat: Amintirile de-o vara.
– conjunctie + pronume personal: Vino ca-ti voi da.
Cratima nu este precedata sau urmata de blanc [ ] 
"Uneori, una si aceeasi cratima poate cumula mai multe functii; de exemplu pe langa marcarea calitatii de compus poate nota si atasarea unui element gramatical sau/si producerea unor fenomene fonetice (la sfantu-asteapta, uciga-l-crucea)” (Precizari in DOOM 2, 2005, pag. XL).
CRATIMA LEAGĂ:
a) adjective posesive de substantive determinand grade de rudenie sau de relatie sociala: maica-mea, vecina-ta, bunica-mii, taica-tau, maica-mii, batranu-sau, nevesti-mii;
b) se pune cratima intre conjunctia si si cuvintele care incep cu: a, i, o, u (se pierde astfel o silaba):
Exemple: Am un caiet si o carte.
Si-mprejur se auzeau zgomote.
Si-atunci au pornit la drum.
A fost in excursie si-un prieten. 
Si-ncepe sa cante.
c) intre cuvantul nu (pronume negativ) si cuvinte cu care se rosteste impreuna:
Exemple: n-aud / nu aud
nu-i trebuie / nu ii trebuie
nu-ncepe / nu incepe
n-ati citit / nu ati citit
n-are / nu are
n-am / nu am
n-ai / nu ai
n-aveti / nu aveti
d) Intre cuvantul ca si alte cuvinte cu care se rosteste impreuna sau cuvinte ca pronumele: iti, isi, imi:
Exemple: c-am ajuns / Spune-i ca am ajuns.
c-as incerca / Poate ca as incerca.
ca-ti arata / Crezi ca iti arata?
ca-mi trebuie / Spune-i ca imi trebuie.
ca-si aminteste / Auzi ca isi aminteste.
e) Intre cuvantul sa si alt cuvant din care s-a omis vocala e sau a din sa:
Exemple: sa-l pacaleasca / Vrea sa-l pacaleasca.
s-ajungi / Vrei sa ajungi acasa?
sa-mparti / Vrei sa imparti cu el?
s-o vad / Doresc sa o vad.
f) cuvinte care incep cu i sau cu prepozitia in si se rostesc impreuna cu cuvantul precedat:
Exemple: A fost odata ca-n povesti.
Mircea insusi mana-n lupta.
Vijelia-ngrozitoare. (M. Eminescu, Scrisoarea III)
CRATIMA SE MAI FOLOSEȘTE:
1. In propozitie, cand un cuvant repetat formeaza o unitate.
Exemple: Ganduri-ganduri trec prin mintea mea.
Incet-incet a parasit sedinta.
Cete-cete de copii au plecat cu colinda.
2. In interorul unor expresii formate din doua cuvinte.
Exemple: in padure se auzi dintr-o data trosc-pleosc!
Ici-acolo se zareste un ochi de pamant.
Nitam-nisam s-a suparat pe mine.
3. Intre doua numerale care arata un numar aproximativ.
Exemple: Am asteptat trenu-n gara doua-trei ore.
I-am oferit mamei trei-patru panselute.
Suntem in grup vreo patru-cinci copii.
4. In cuvinte care arata limitele unei distante.
Exemple: soseaua Ramnicu Valcea-Pitesti este asfaltata.
Pe distanta Craiova-Timisoara circula tren electric.
5. In cuvinte care arata un interval de timp.
Exemple: Vacanta mare este in perioada 15 iunie-15 septembrie.
In perioada 1 iulie-1 august sunt plecata in strainatate.
Observatie! Fac exceptie expresiile: intre orele 14 si 15, 12 si 13. Formularea 14-15, 12-13 este gresita.
6. Legarea unor cuvinte care se repeta identic sau cu unele modificari: doar-doar, incet-incet, prea-prea, poate-poate, incet-incetisor, singur-singurel.
7. Atasarea unor prefixe sau sufixe: ex-ministru, ex-prim-ministru, ex-presedinte.
8. La scrierea cuvintelor: x-ul,x-urile, al XI-lea, a 11-a, lt-major, N-V, S-E, locotenent-major, nord-vest, sud-vest, cel de-al X-lea Congres, cea de-a zecea, ne-voie (absenta vointei), pre-text (ceea ce preceda un text), a re-crea (a crea din nou).
Observatie!
Se scriu intr-un cuvant: nevoie (necesitate), pretext (pretins motiv), a recrea (a se destinde).
Se scrie separat: mai-mult-ca-perfectul (notiune gramaticala).
SE MAI SCRIU CU CRATIMĂ:
1. Adjectiv + adjectiv: bun-platnic, instructiv-educativ, lite -
rar-artistic, rau-platnic, albi-argintii (globuri), dulci-acri -
soare (mere), alb-negru (televizoare), galben-inchis.
2. Adjectiv + vocala de legatura ,,o” + adjectiv: economico-financiar, greco-catolic, romano-american, ruso-roman.
3. Adverb + adjectiv: bine-crescut (cuviincios), bine-cunoscut (celebru), bine-venit (oportun, agreat), nou-nascut, propriu-zis, sus-numit, asa-zis, sus-pus, asa-numit.
4. Substantiv denumind un punct cardinal + adjectiv: est-european, nord-american, nord-vestic, sud-dunarean.
5. Adverbe compuse: azi-maine, azi-noapte, asta-iarna, alalteieri-dimineata, dis-de-dimineata, dintr-adins, dintr-acolo, dintr-odata, dupa-amiaza, dupa-masa, intr-adins, intr-adevar,
intr-acolo.
6. Interjectiile compuse: cioc-boc, haida-de, hodoronc-tronc, tranca-fleanca, hop-asa, hopa-topa, tura-vura, tic-tac.
7. Prepozitia compusa ,,de-a” din locutiunile: de-a berbeleaca, de-a baba-oarba, de-a latul.
8. Adjectiv + substantiv: buna-credinta (onestitate), buna-cuviinta (politete), bun-gust (simt estetic), bun-plac, bun-ramas (adio), bun-simt (decenta), rea-credinta, rea-vointa, dublu-casetofon, triplu-sec, dublu-decalitru, triplu-voal.
Observatie!
Se scrie intr-un cuvant: bunastare (prosperitate).
Se scrie separat: buna crestere (buna dezvoltare).
Se scrie sudat: triplusalt.
Se scrie separat: dublu ve, triplu exemplar.
9. Pronume + substantiv: prim-balerin, prim-ministru, prim-plan, prim-procuror, prim-secretar, prim-solist, prim-viceprim-ministru.
Observatie! Se scriu separat: primul nostru ministru, primul nostru procuror.
10. Substantiv + adjectiv: argint-viu (mercur), coate-goale (persoana saraca), fat-frumos (tanar frumos), gura-sparta (persoana care vorbeste mult), mama-mare (bunica), sange-rece
(calm), vorba-lunga (persoana care vorbeste mult).
11. Prepozitia ,,dupa” + substantiv: dupa-masa, dupa-amiaza.
12. Substantiv + prepozitie + substantiv: arbore-de-cacao, caine-de-mare, drum-de-fier, floare-de-colt, piatra-de-var.
13. Substantiv + substantiv in nominativ: an-lumina (unitate de lungime), bloc-turn, cal-putere (unitate de masura), caine-lup, contabil-sef, cuvant-cheie, masina-capcana,
pasare-musca, zi-munca, zi-lumina.
14. Substantiv articulat + substantiv in genitiv: calul-dracului (libelula), ciubotica-cucului (planta), ochiul-boului (planta), raza-vanturilor (reprezentare grafica), floarea-soarelui (planta), cerul-gurii (palatul bucal).
15. Izolari de propozitii, majoritatea epitete: gura-casca (persoana distrata), duca-se-pe-pustii (dracul), fie-iertatul (raposatul), fluiera-vant (haimana), papa-lapte (natafleata), soare-apune (punct cardinal), soare-rasare (punct cardinal), uciga-l crucea (dracul), uciga-l toaca (dracul), zgarie-branza (persoana zgarcita), zgarie-nori (constructie foarte inalta).
16. Tipuri izolate: ca-la-Breaza (dans), cuvant-inainte (prefata), mai-mult-ca-perfect (timp verbal), terchea-berchea (persoana de nimic) etc.